„Florin Piersic a fost operat. Din nou, acum la genunchiul care i-a pricinuit infecția generalizată. De această dată, la Spitalul de ortopedie Foișor, al patrulea deja în lungul său periplu prin unitățile sanitare ale republicii. Să dea Dumnezeu să fie bine și, atât cât îi permit vârsta înaintată și organismul, să se refacă. Nu va mai fi ca nou, nici n-are cum, dar măcar în viață să fie”, spune Victor Ciutacu, într-o analiză la România TV.
„Dincolo de efectele imediate sau, de ce nu, pe termen lung ale acestei intervenții chirurgicale, rămâne problema de fond a unui sistem sanitar impotent. Mai bolnav decât pacienții săi. Nu avem – și pace! – un spital cu adevărat multidisciplinar, unde să te internezi și să nu mai fii nevoit după aia să te plimbi ca ursul de la circ prin țară în căutarea medicilor specializați în diverse beteșuguri. La noi, în afara spitalelor specializate în ceva, în cele teoretic generaliste, se lucrează performant pe secțiuni. Unde-i dezvoltată ortopedia se face ortopedie, unde-i dezvoltată medicina internă aia se face. La fel și la cardiologie, infecțioase, neurologie și ce specializări or mai fi prin cărțile alea groase scrise într-o limbă inaccesibilă muritorului de rând”, mai spune Victor Ciutacu.
Florin Piersic a fost operat! Marele artist a supraviețuit intervenției de urgență. În ce stare se află acum
„Fiecare medic răspunde și explică fix cei maxim 50 de centimetri pătrați unde acționează el. Restul de piele, carne și os nu mai e treaba lui. Du-te la altul, în alt spital, de cele mai multe ori în alt oraș. Iar tu, pacientule, nu ești marele Florin Piersic, să se îngrijoreze premierul de soarta ta, să se mobilizeze urgent întregul aparat medical valid și să ridice SMURD avionul sanitar pentru tine. Ești un biet om. Care, în țara ta, care te cocoșează cu impozitele și taxele, nu poți fi tratat în integralitate, ci doar pe bucăți mici. Pe care tot tu trebuie să le prezinți, într-o devălmășie disperată, doctorului priceput la ce te doare. Îl cauți cu ochii scoși, dai din coate, te umilești, speri, cheltuiești ca apucatul. De cele mai multe ori, însă, când îl găsești, dacă reușești să ai acces la el, e oricum prea târziu…”, este conccuzia amară a lui Ciutacu.