Victor Ciutacu: „Ne reproșează lumea, pe bună dreptate, nouă, maimuțelor de televizor, că avem un set constant de invitați care se pricep la toate: politică, economie, pandemie, război și, evident, fotbal. Suficienți, răspundem că asta ne oferă piața internă. Pe ăștia-i știe lumea, la ăștia se uită. Ceea ce, în definitiv, e un adevăr. Iar cifrele de audiență și experiențele-n câmpul muncii ne confirmă.
Andrei Şevcenko povesteşte printre lacrimi cum a aflat de începerea războiului din Ucraina: „Nu mi-a venit să cred, eram în stare de şoc”
Zilele trecute, zapam acrit, în speranța infimă că văd vreo figură nouă demnă de a plictisi împreună cu mine, seara, telespectatorii la plasma interactivă. Să desenăm în tandem cerculețe colorate în jurul orașelor ucrainene bombardate și/sau cucerite, să trasăm săgeți pe direcțiile de acțiune ale invadatorilor ruși. Și, dintr-o dată, revelație majoră, a erupt în ecran figura pe care o visam și căreia nu puteam să-i aloc și o identitate concretă.
Era însuși Jurgen Klopp, marele antrenor de fotbal german al lui Liverpool. Un titan al gândirii care îl depășește până și pe odinioară inegalabilul Pep Guardiola la complexitatea subiectelor pe care le abordează. Și ce zicea neamțu’ într-o conferință de presă unde jurnaliștii britanici îl întrebau despre soarta crudă a rivalilor de la Chelsea în epoca post-Abramovich? Păi zicea bine.
Cum ar fi că preocuparea subită a presei din Anglia cu privire la legitimitatea banilor oligarhului vânat a erupt după vreo douăzeci de anișori în care nimeni nu și-a pus problema de unde are (mă rog) rusu’ parale să bage aproape 3 miliarde într-o echipă de fotbal. Și, aș adăuga eu, elanul confiscărilor de palate i-a plesnit pe supușii reginei abia după ce, în prealabil, i-au curățat bani pe bogătanii rusnaci”.
Editorialul lui Victor Ciutcau, integral pe prosport.ro