„Regiunea noastră este ca un tînăr absolvent, energic și dedicat muncii și care își dorește o viață bună! S-a mutat într-un oraș mare și acum este un membru adult al societății, așa cum și-a dorit întotdeauna. Dar este tânăr și este prost plătit, deoarece salariile sunt rezervate pentru cei mai vârstnici și experimentați. I-ar plăcea să fie mai bine pregătit, dar cursurile sunt scumpe și nu-și permite să le plătească. Din același motiv nu are acces la cele mai și eficiente tehnologii. Nu are casă, și nici mașină, iar băncile preferă să dea credite clienților vechi, nu tinerilor care prezintă riscuri. Regulile sunt deja stabilite, iar el trebuie să le respecte, fără să fie întrebat dacă aceste reguli îi oferă oportunități egale. El consideră că are aceleași obligații, dar nu aceleași drepturi. Noi suntem acest tânăr, ce ar trebui sa facem? Să ne plângem, să ne acceptăm soarta? Nu cred. Trebuie să fim creativi, să ne încredem în potențialul nostru și să lucrăm mai mult!”.