Victorii celebre împotriva prejudecăţilor. Top 10 femei care au schimbat istoria

1. Rosa Parks

Această croitoreasă din Alabama a devenit celebră pe 1 decembrie 1955, când a refuzat să-i cedeze locul în autobuz unui alb care-i solicitase acest lucru. Pentru această infracţiune ea a fost arestată, judecată şi condamnată pentru dezordine publică. Avea să fie elementul care să declanşeze mişcarea de protest pentru egalitate etnică şi emanciparea minorităţilor, condusă de Martin Luther King jr.

2. Malala

La doar 17 ani a primit Premiul Nobel pentru pace, ca o recunoaştere a eforturilor sale necontentite, de pe parcursul a şase ani, de luptă împotriva talibanilor şi în favoarea educaţiei fetelor din Pakistan. Ca urmare a încălcării interdicției dictate de talibani ca fetele să meargă la școală, Malala a fost victima unei tentative de asasinat, pe 9 octombrie 2012. Un grup de talibani a oprit autobuzul şcolar şi a deschis focul asupra fetei. Malala a fost grav rănită, însă a scăpat cu viață fiind operată în spitalul militar din Peshawar. Doi ani mai târziu, în 2014, Malala a primit Premiul Nobel.

3. Aung San Suu Kyi

În 1988, când junta militară a preluat puterea în Myanmar, ea a înfiinţat un partid de opoziţie. A fost arestată la domiciliu în 1989, iar în schimbul libertății i s-a propus, în mai multe rânduri, părăsirea ţării, dar a refuzat. În 1990, regimul militar a organizat alegeri generale, pe care partidul lui Aung San Suu Kyi, Liga Națională a Democrației, le-a câștigat cu o majoritate de 82%. Ea ar fi trebuit să ocupe funcția de prim ministru, dar rezultatele nu au fost recunoscute de armat, care a continuat să rămână la putere. Acest eveniment a determinat o reacție internațională și a condus parțial la câștigarea Premiului Sakharov în acel an și a Premiului Nobel în cel următor de către Aung San Suu Kyi. A fost eliberată din arestul la domiciliu în iulie 1995, dar plasată din nou în arest în septembrie 2000, iar pe 30 mai 2003 a fost ținta unei tentative de asasinat, din care a scăpat cu ajutorul șoferului său.

4. Cecilia Payne

Născută în Anglia, în anul 1900, Cecilia a fost pasionată de astronomie de la o vârstă fragedă. Cum la vremea respectivă în ţara sa posturile în cercetare nu le erau accesibile femeilor, ea a plecat în SUA, la Hervard, unde a descoperit că atmofera stelelor este compusă în proporţie de 98% din hidrogen şi heliu. Teza sa de doctorat estea considerată cea mai bună lucrare de doctorat din istoria astronomiei. În anul 1954, Cecilia Payne a devenit şefa Departamentului de Astronomie de la Harvard. A murit în anul 1979 şi se bucură şi astăzi de o mare apreciere, studiile sale fiind considerate în continuare foarte preţioase.

5. Ioana D’Arc

Este una dintre figurile controversate ale istoriei, întrucât unii au pus pe seama schizofreniei faptul că Ioana auzea voci. Totuşi, ea este o sfântă a Bisericii Catolice şi a fost supranumită de naționaliștii francezi Fecioara din Orleans. I s-a atribuit faptul că, în urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus să elibereze pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de 100 de ani (1337–1453). Francezii nu înregistraseră progrese în război până la apariţia Ioanei D’Arc, dar în anul 1430 ea a fost capturată de burgunzi, care au predat-o englezilor, aceştia judecând-o sub acuzaţia de vrăjitorie. Ioana D’Arc a fost arsă pe rug pe data de 30 mai 1431, în piaţa Vieux-Marche, din Rouen. A murit strigând numele lui Iisus Hristos, convinsă că și-a îndeplinit misiunea.

6. George Sand

Cunoscută mai ales pentru „Blata diavolului” sau scrisorile de dragoste trimise poetului Alfred De Musset, George Sand a fost o feministă energică, luptătoare neobosită pentru drepturile femeilor. Tocmai de aceea şi-a luat un pseudonim masculin, George Sand, deşi numele său real era Amantine Lucile Aurore Dupin. Obişnuia să se îmbrace în haine bărbăteşti, cu pantaloni, cravată, veston şi şapcă, fapt care scandaliza opinia publică şi, de asemenea, fuma oriunde dorea, într-o perioadă în care o femeie care fuma în public era considerată o destrăbălată. Practic, George Sand a sfidat toate convenţiile sociale şi a fost una dintre primele care a susţinut că o femeie poate avea şi alt scop în viaţă decât căsătoria.

7. Angela Davis

Comunistă în Statele Unite ale Americii în perioada Războiului Rece, Angela Davis este mai bine cunoscută pentru rolul său în lupta pentru drepturile populaţiei afro-americane. Afiliată Partidului Panterelor Negre, ea a fost condamnată în 1970 la 22 de luni de închisoare după ce a ajutat la o tentativă de evadare cu luare de ostaticei, soldată cu moartea unui judecător. După eliberarea din închisoare, Angela Davis şi-a continuat studiile de filosofie şi a devenit profesor la University California Santa Cruz (UCSC). Pentru a ajunge în această poziţie va trebui să lupte însă împotriva unei mulţimi de politicieni, oameni de ştiinţă, împotriva FBI şi chiar a unor activişti afro-americani care nu vedeau cu ochi buni faptul că o femeie devine lider al mişcării.

8. Surorile Mirabal

Au fost trei fete frumoase şi inteligente care au trăit în Republica Dominicană la sfârşitul anilor ’40, când ţara era condusă de dictatorul Rafael Trujillo. Dictatorul era atras în mod special de una dintre surori, Minerva, însă aceasta i-a refuzat avansurile în 1949 şi apoi s-a trezit aruncată în închisoare, acuzată că ar fi flirtat cu un comunist. După eliberare ea şi surorile sale s-au căsătorit cu bărbaţi adversari ai regimului Trujillo. Pe 25 noiembrie 1960, trupul Minervei a fost găsit pe fundul unei râpe, în interiorul unui jeep, alături de cele ale surorilor sale, Patria și María Teresa, și al șoferului mașinii. Moartea sa și a surorilor sale a fost act al poliției secrete dominicane. Femeile au fost sufocate și apoi bătute, iar mașina împinsă într-o râpă pentru a simula un accident. Patria Mirabal avea 31 de ani, Minerva 34 de ani, iar María Teresa 25 de ani. Popularitatea celor trei femei, împreună cu numărul mare de crime, torturi și dispariții ale celor care îndrăzneau să se opună regimului Truijllo, a făcut ca acest asasinat să reprezinte un punct de cotitură în istoria țării. Potrivit Juliei Álvarez, scriitoare americană de origine dominicană, cheia pentru explicarea importanței istoriei surorilor Mirabal stă în faptul că ele au conferit un chip uman tragediei generate de un regim extrem de violent, care nu accepta disidența și care avea în spate trei decenii de asasinate. „Această poveste i-a obosit pe dominicani, care au spus: când propriile noastre surori, fiice, soții și logodnice nu mai sunt în siguranță, ce rost mai are restul?”.

9. Elisabeta I-a a Angliei

A fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa, pe 24 martie 1603. Perioada domniei sale de aproape o jumătate de secol este adesea asociată cu epoca de aur a Regatului Angliei. Perioada a fost marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial. A fost și o perioadă de extraordinară înflorire artistică și culturală: dramaturgii William Shakespeare, Christopher Marlowe și Ben Jonson sunt câțiva din dramaturgii care au trăit în timpul domniei sale. În plus, în aceeași perioadă, Francis Drake a devenit primul englez care a înconjurat globul; Francis Bacon și-a expus viziunile filosofice și politice și s-a produs colonizarea Americii de Nord, sub Sir Walter Raleigh și Sir Humphrey Gilbert. Regina Elisabeta I-a a refuzat să se căsătorească vreodată, astfel că ea a fost ultimul monarh din Casa Tudor.

10. Hedy Lamarr

Actriţă adulată în anii de aur ai Hollywood-ului, Hedy Lamarr a stârnit un imens scandal în 1933, când a jucat în filmul ceh Ecstasy o scenă de dragoste fierbinte, apărând dezbrăcată timp de 10 minute într-o secvenţă de piscină. Era ceva ce pe-atunci nu se făcea. Deşi în zilele noastre scena ar fi privită ca moderată, nuditatea ei a fost considerată la vremea aceea inacceptabilă. Filmul a fost interzis în Statele Unite timp de mai mulţi ani, fiind învinuit de indecenţă. Câţiva ani mai târziu ea se făcea remarcată în alt domeniu, fiind alături de George Antheil, inventatoarea conceptului cunoscut sub numele de salt de frecvenţă. Idee a fost folosită de guvernul SUA în sistemul de comunicaţii plasat la bordul vaselor trimise la blocada Cubei, în anul 1962. În prezent, conceptul este utilizat în armată, dar şi la cele mai moderne telefoane mobile şi în transmisiile prin internet.