VIDEO Ce descoperire şocantă au făcut cercetătorii în gaura de aproape un kilometru din Antarctica: „Nu ar trebui să fie acolo”

Oamenii de ştiinţă au dat o gaură de 900 m adâncime în Antarctica.  Sub stratul gros de gheață cunoscut sub denumirea de Filchner-Ronne, oamenii de știință au găsit mai multe viețuitoare, transmite publicația New Scientist. În acel loc nu ar fi trebuit să existe viață.

Camera introdusă în gaură a surprins 16 bureți și 22 de animale din specii neidentificate. Huw Griffiths, de la British Antarctic Survey, a declarat: „Există multe motive pentru care aceste creaturi nu ar trebui să se afle acolo”.

El susține că aceste organisme supraviețuiesc prin filtrarea nutrienților din apa cu o temperatură de -2 grade Celsius.

Un pinguin complet alb, descoperit în Antarctica. Care este motivul pentru care nu arată ca celelalte păsări acvatice

Alte articole

Copernicus: 2024, primul an în care încălzirea globală va depăşi pragul de 1,5 grade Celsius

Antarctica se îndreaptă spre o „topire necontrolată” a calotei glaciare. Îngrijorare maximă în rândul oamenilor de știință

Cu toate acestea, mediul de sub gheață este caracterizat de întunericul total, iar condițiile ar trebui să fie nefavorabile pentru supraviețuirea acestor organisme.

Nu știm, deocamdată, dacă animalele descoperite reprezintă specii noi și nici de cât timp se află acolo. Această descoperire din Antarctica a intrigat cercetătorii. „Am descoperit că acesta nu este un cimitir în care se agață de viață câteva lucruri, ci este mult mai complicat decât am crezut”, a mai spus Griffiths.

Pe măsură ce gheața se topește rapid, speciile aflate sub banchiză s-ar putea să nu se adapteze suficient de repede la noul mediu și să dispară.

Griffiths are acum intenția de a studia cu atenție aceste organisme, dar aceasta este o sarcină dificilă într-un mediu atât de inospitalier.

Veste uriașă pentru omenire: Gaura colosală din stratul de ozon al Pământului, întorsătură neașteptată

Serviciul de monitorizare atmosferică Copernicus (CAMS) a comunicat, ca în fiecare an, o veste de mare importanță pentru omenire, în urma observațiilor efectuate cu ajutorul sateliților de observații, legată de colosala gaură din stratul de ozon din atmosfera superioară a Pământului.

Experții au avertizat că aceasta este situată deasupra Antarcticii și a ajuns la o dimensiune record de 26 de milioane de kilometri pătrați, una dintre cele mai mari din istorie. Această evoluție reprezintă o întorsătură neașteptată, deoarece în 2022 ea se micșorase față de anul precedent, la valoarea de 23 de milioane de kilometri pătrați.

Gaura de ozon de deasupra Antarcticii este acum de trei ori mai mare decât suprafața Braziliei, iar perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare pentru întreaga lume, apreciază experții, potrivit Daily Mail.

Mai rău însă, ea ar putea deveni chiar mai mare decât cele 10,3 milioane de mile pătrate (26 de milioane de km pătrați) pe care le-a măsurat pe 16 septembrie, deoarece epuizarea nu atinge de obicei vârful până la jumătatea lunii octombrie.

Temperaturi cu peste 40 de grade Celsius peste normalul perioadei în Antarctica. Şi la Polul Nord s-au înregistrat temperaturi neobişnuit de mari

Oamenii de știință nu sunt siguri de ce gaura de ozon din acest an este atât de mare, dar unii cercetători au speculat că ar putea fi legată de erupția vulcanică subacvatică din Tonga din ianuarie 2022.

Explozia sa a fost egală cu cel mai puternic test nuclear din SUA și cu cea mai mare explozie naturală din mai bine de un secol. Dimensiunea gaurii de ozon fluctuează în mod regulat.

În fiecare august, la începutul primăverii antarctice, începe să crească și atinge apogeul în jurul lunii octombrie, înainte de a se retrage ușor și, în cele din urmă, se închide din nou.

Acest lucru se întâmplă deoarece Antarctica intră în sezonul verii și temperaturile din stratosferă încep să crească. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, mecanismul care epuizează ozonul și creează gaura încetinește și în cele din urmă se oprește, împiedicând gaura să mai crească.

Scutul de protecție al Pământului se diminuează

Gaura s-a închis mai târziu decât în mod normal în ultimii trei ani, în parte din cauza incendiilor de vegetație din vara neagră din Australia din 2019-2020, care au eliberat cantități mari de fum care distruge ozonul.

Experții sunt încrezători că Protocolul de la Montreal introdus în 1987 a ajutat gaura să se redreseze, dar măsurătorile de anul acesta de la satelitul european Copernicus Sentinel-5P sunt o lovitură.

Antje Inness, om de știință senior la Serviciul de monitorizare a atmosferei Copernicus (CAMS), a declarat: „Serviciul nostru operațional de monitorizare și prognoză a ozonului arată că gaura de ozon din 2023 a început devreme și a crescut rapid de la mijlocul lunii august.

„A atins o suprafață de peste 26 de milioane de km pătrați pe 16 septembrie, făcând-o una dintre cele mai mari găuri de ozon înregistrate vreodată”. Ea a explicat că erupția subacvatică din Tonga ar fi putut fi de vină.

„Erupția vulcanului Hunga Tonga din ianuarie 2022 a injectat o mulțime de vapori de apă în stratosferă, care au ajuns în regiunile polare de sud abia după sfârșitul găurii de ozon din 2022”, a spus dr. Inness.

„Vaporii de apă ar fi putut duce la formarea sporită a norilor stratosferici polari, unde clorofluorocarburile (CFC) pot reacționa și accelera epuizarea stratului de ozon.

„Prezența vaporilor de apă poate contribui, de asemenea, la răcirea stratosferei antarctice, sporind și mai mult formarea acestor bulgări polari stratosferici și rezultând un vortex polar mai robust”.

Stratul de ozon – porțiunea din stratosferă care protejează planeta noastră de razele ultraviolete ale Soarelui – se subțiază pentru a forma o „gaură de ozon” deasupra Polului Sud în fiecare septembrie. Stratul de ozon acționează deasupra planetei noastre pentru a proteja Terra de razele ultraviolete dăunătoare provenite de la Soare.

Acționând ca un adevărat scut de protecție al Terrei, ozonul absoarbe lumina ultravioletă solară. Absența sa parțială sau totală, înseamnă că mai mult din această radiație de înaltă energie ajunge pe Pământ, unde poate dăuna grav oamenilor și celulelor vii.