Iată pilda Părintelui Calistrat
„A murit un bogat, că doar și ăștia mor, nu trăiesc cât lumea. Era plin de bani, dar nu avea niciodată certitudinea că spune Biserica e adevărat. Și a zis să închidă ochii. Ajunge în fața Domnului Dumnezeu și spune așa: Bagă de seamă, Doamne, eu pe pământ am fost cineva, nu am fost oricine. Așa te voi judeca, strict după pretenția ta. Uite, de pildă, două zile ne vom plimba și noi prin împărăție să vezi și tu ce e aici. S-a gândit boierul că e bine să fii bogat, că uite, până și Dumnezeu te respectă. Și îi spune Domnul Dumnezeu: uite, de pildă, astăzi vom merge să vedem o priveliște minunată. Să nu te sperii de ce ai să vezi, e firesc. Și au intrat așa într-o sală mare, de aici și până în zare, de o parte și de alta ca la un hotel all-inclusive. Oale, tot felul de mâncare, dar și parfumuri, mirosuri și gusturi. Numai gospodinele mai știu să facă așa ceva. Și acolo tot felul de oameni cu linguri de doi metri, slabi, urâți, amărâți, străvezii, abia se târâiau. Și zice: Doamne, ce-i cu ăștia? Nu vor să mănânce. Cum adică? Păi, uite, poruncește-le. Măi, Domnul vă poruncește să mâncați. Duceau lingurile în bolurile alea, luau mâncare și când să ducă la gură, dacă lingura era de doi metri, cum să o întorci, se răsturna pe jos. Și zice: Dar ăștia-s proști, Doamne, ce-i cu ei? Nu, sunt de la voi de pe Pământ. Cum adică de pe Pământ? Da, de la voi de pe Pământ. Nu vor să priceapă că binele se face bine. Hai că te duc mâine în altă parte, nu te mai mira atât.
Se duce a doua zi în alt loc frumos. Pe o parte și pe alta numai cazane cu mâncare bună. Și niște oameni simpli, frumoși, cu niște cămăși albe, tot cu linguri de doi metri în mână. Dar veseli, mulțumiți, fericiți, calmi, liniștiți. Și întreabă: Dar ăștia de ce sunt așa? Păi nu știu, sunt tot de la voi de pe Pământ. Și ăștia mănânca? Da, ăștia mănâncă. Și știu să mănânce? Da. Păi poruncește-le. Domnul poruncește să mâncați. Bădau lingurile în cazanele cu mâncare. Ăsta dădea lu’ ăla, ăla lu’ ăla, ăla lu’ ăla. Da-mi place cum gândesc ăștia. Uite așa ar trebui. Da, tot de la voi de pe Pământ. Dar de ce ăștia pot face așa și ăia nu? Păi ăștia știu de mila sufletească, știu de mila creștină, știu de simpatie, știu de inima frântă și smerită și știu de dragostea aproapelui. S-a cam răcit bogatul. Am auzit eu de astea, zice, dar nu știu dacă eu m-am ocupat cu așa ceva. Păi văd că după inteligență știi unde îți e locul. Ia linguroiul și dă-i drumul.
Deci, dacă doriți pe lumea cealaltă colaci calzi, dați-vă cu mâna voastră. Dacă doriți o haină bună, dați-o voi cu mâna voastră. Dacă doriți un papuc frumos, dați-l cu mâna voastră. Dacă doriți o ciorbă bună, dați-o cu mâna voastră. Când veți muri, atât să-i rămână preotului de făcut. Să vă ducă la biserică și să vă pună în groapă. Noi facem un întreg teatru la înmormântare, cu povești, cu plapumi, cu colaci. Îs bune, dar e milostenie în familie, nu-i la străini. Dă tu la străinul pe care nu-l cunoști, că dacă hrănești o gură flămândă, pe Dumnezeu l-ai hrănit. Dacă îmbraci un sărac, pe Dumnezeu l-ai îmbrăcat. Dacă încalci un necăjit, pe Dumnezeu l-ai încălțat. Așa se face milostenia. Puțină și câte o leacă. Azi dau un biscuite de pomană, mâine un măr, poimâine un suc, o portocală și când ajungi acolo găsești o căruță de milostenii. Amin și Doamne ajută!”.
@prcalistratofficialȘI BOGAȚII MOR, SĂ NU UITĂM ASTA NICIODATĂ♬ sunet original – Parintele Calistrat