Clipul realizat de părintele Melean a stârnit valuri de comentarii, cea mai bună dovadă că oamenii s-au regăsit în această poveste.
„Să primeşti necazul cu bucurie„, este morala povestioarei prezentate de duhvnic, căci Dumnezeu ştie mai bine de ce avem nevoie de necazuri şi, la un moment dat, ne şi ajută să înţelegem de ce am avut nevoie de respectivul necaz.
Pilda îl are ca protagonist pe un om care primea orice necaz cu replica „Foarte bine, foarte bine, Domnul ştie ce e bine„.
„Un om care orice necazuri şi ispite avea zicea: ‘Foarte bine, foarte bine, Domnul ştie ce e bine’. Şi omul ăsta avea un cal foarte frumos. Şi a venit cineva într-o zi la el şi i-a zis: ‘Domnule, tare îmi place calul tău şi, uite, îţi dau încă patru cai, dă-mi mie calul ăsta al tău’.
Şi omul zice: ‘Nu pot să-ţi dau calul, m-am ataşat de el, mi-e prieten bun’. Lumea din sat îi zicea: ‘Eşti prost. Îţi dă patru cai în schimb. Oricât de bun ar fi, dar nu merită cât patru cai’. Omul zice: ‘Foarte bine, foarte bine, Domnul ştie ce-i bine’.
După o vreme, îi fuge calul de acasă. Scapă din ogradă, nu-l mai prinde omul. L-a luat lumea din sat: ‘Ai văzut, ai zis că-i foarte bine’. Şi omul: ‘Foarte bine, Domnul ştie ce-i bine’. Lumea din sat: ‘Păi, cum dacă ţi-a plecat? Acum nu mai e nici calul ăla, nici ăia patru. Dacă îi luai pe ăia patru, îţi fugeau unu, doi, mai rămâneai cu doi’. Omul: ‘Foarte bine, Domnul ştie ce-i bine’.
După o vreme se întoarce calul lui cu o herghelie de cai sălbatici. Deschide porţile larg: ‘Foarte bine, foarte bine, Domnul ştie ce e bine’. Acum, oamenii din sat, invidioşi: ‘Măăă, că ăsta ne-a spus că e foarte bine, dar noi nu l-am crezut, că ne-am gândit numai acolo, rapid’.
@alexst868 #dumnezeu #bisericaortodoxa #alex868 #alexalexwork #cutremurator ♬ Gentle and warm background piano(1262846) – Noru
S-a umplut ograda de cai, s-a apucat să-i potcovească. Cum îi potcovea acolo cu băiatul lui, dă un cal cu copita şi-i rupe piciorul băiatului. Omul: ‘Foarte bine, foarte bine, Domnul ştie ce e bine’. Oamenii: ‘Mă, tu eşti nebun. Păi, cum e bine că i-a rupt piciorul fiului tău?’ Păi, zice: ‘Domnul ştie ce e bine, eu zic că-i foarte bine’.
Nu înţelegeau nicicum. După ceva vreme, vine ordin de la împărat: ‘Toţi tinerii apţi de război să meargă la luptă că avem duşmanul la graniţă’. Necăjiţi toţi din sat că fiii lor merg la război, s-ar putea să moară acolo. ‘Ăsta ne-a zis că e foarte bine că şi-a rupt piciorul fiul lui. Păi, mai bine şi-ai noştri îşi rupeau picioarele şi rămâneau acasă vii’. Ăsta: ‘Foarte bine, foarte bine’. Au început oamenii să-l creadă.
Orice se întâmpla, el zicea ‘foarte bine’. Deci lua necazul cu bucurie. A auzit împăratul de el şi a dat poruncă să vină la el la curte că avea nevoie la palatul lui e cineva care să-i ridice moralul, să-l încurajeze orice se întâmpla. Şi se duce omul şi ani de zile tot îl încurajează pe împărat.
La un moment dat, primeşte împăratul cadou o bardă. Şi când a primit-o, s-a uitat la ea cum strălucea, ascuţită tare, i-a spus ăla care i-a făcut-o cadou: ‘Vezi că taie foarte bine’. ‘Lasă că mă pricep eu’. Nu ştiu ce-a vrut să taie şi a dat şi şi-a tăiat degetul mare. Omul de colo: ‘Foarte bine, foarte bine, Domnul ştie ce e bine’.
Citeste si Se fac botezuri în post? Un cunoscut preot dă răspunsul: „Botezul în sine nu contravine postului”
S-a supărat împăratul: ‘O fi bine, dar acum îţi baţi joc de mine, îmi tai degetul şi tu zici că e foarte bine?’ L-a luat şi l-a băgat la închisoare: ‘Acolo să putrezeşti, tu-ţi baţi joc de împărat, nu conştientizezi asta?’
Ăsta zice: ‘Foarte bine, foarte bine, Domnul ştie ce e bine’. L-a lăsat acolo câţiva ani de zile, a şi uitat de el, dar într-o zi se duce împăratul la vânătoare de elefanti cu toţi cavalerii lui. Şi cum mergeau prin junglă, s-au tot depărtat de teritoriul pe care-l cunnoşteau şi ajung într-o zonă unde au dat peste canibali.
Îi prind canibalii şi zic: ‘Hai să-i mâncăm’. Îi mănâncă pe toti cavalerii şi când ajung la împărat zice şeful canibalilor: ‘Mă, noi avem un principiu: mâncăm numai oameni întregi. Ăsta n-are un deget, daţi-i drumul să meargă acasă’.
Împăratul nu ştia ce să facă: să plângă, să râdă. Se duce acasă: ‘Unde-i, mă, ăla? Mergeţi la închisoare repede şi scoateţi-l că mi-a zis că e foarte bine şi i-am zis că e imposibil ca tăiatul degetului să fie lucru bun. Şi uite că acum am scăpat cu viaţă că mi-a zis el.
Îl scoate de la închisoare, îi zice împăratul: ‘Te rog frumos să mă ierţi că te-am ţinut la închisoare’. Şi ăsta zice: ‘Foarte bine, Domnul ştie ce e bine’. ‘Păi, cum, e bine să te ţin închis?’ Şi ăsta zice: ‘Foarte bine, foarte bine, că de nu, eram cu tine, şi mă mâncau şi pe mine’.
Atunci a priceput împăratul că vorba asta nu e o vorbă numai aşa de spus la alţii, ci într-adevăr Dumnezeu ştie ce e bine„, şi-a încheiat părintele Claudiu Melean povestea.