Vlad Voiculescu este în doliu după ce şi-a pierdut ambele bunici în mai puţin de o lună. Una dintre ele a avut şi Covid-19 şi fusese soră medicală.
„De 20 de ani încoace am trăit cu o teamă. Teama să o pierd pe mamaie – bunica mea din satul în care am crescut (…). De fiecare dată când sunam sau eram sunat îmi era teamă. Şi de fiecare dată când plecam de la ea, îmi făceam cruce și îi mulțumeam lui Dumnezeu că e bine. Bunica mea de la oraș pur și simplu nu a mai vrut să trăiască. Cred că îi ajunsese și își încheiase cumva socotelile. Mamaia de la țară însă ar mai fi stat o vreme cu noi. A căzut însă în casă pe 23.12, în mod ironic cumva. Tocmai în ora aceea cât am fost la audieri în Parlament și nu mi-a sunat telefonul.
A căzut în casa ei, casă în care nu ne-am învrednicit să dărâmăm din timp pragurile. Poate că ar fi schimbat ceva, poate nu. Corpul ei era deja fragil. A căzut și nu și-a mai revenit după operație. Târziu am aflat că trecuse și prin Covid-19. Nenorocitul de virus a slăbit-o și mai tare”, a scris Vlad Voiculescu pe contul său Facebook.
Vlad Voiculescu insistă să nu se deschidă şcolile după focarul din Bucureşti cu tulpina britanică
„În lumea asta în care ne judecăm unii pe alții pentru făcute și nefăcute, mamaia mea niciodata nu m-a judecat. Niciodată. În lumea asta în care aproape în orice moment cineva îți cere ceva, mamaie nu mi-a cerut niciodată nimic. Niciodată. Nimic. De fapt, nu îmi amintesc să fi cerut de la altcineva vreodată ceva. Poate fusese cândva și despre ea, dar eu nu îmi amintesc. Mamaia mea avea vreo 6 clase. Avea mâncăruri și cuvinte inventate de ea: de câțiva ani spunea că este „dăhupită” (adică obosită tare), câteodată se plângea că este „boșilcată” (adică nu mai era așa de subțirică precum fusese toată viața) iar când cineva apropiat spunea ceva greșit zicea doar atât: „hai mă…, păi ce-ai? ai tâmpială?”. A fost soră medicală cândva. A făcut apoi TBC și a rămas acasă unde a trudit pentru toți. Bunicul meu a fost măcelar și au avut gospodărie la care câteodată mai lucrau și alții. De aproape 30 de ani a rămas singură. Mamaie gătea pentru toți. Ne-a gătit de fiecare dată când ne-a adunat, până la sfârșit”, a mai scris ministrul Sănătăţii.
„A vrut să aibă copii cu școală. Și a avut: medic și învățătoare. Dacă ea în copilărie se ducea în fiecare zi cu oile, pe copiii ei nu i-a lăsat să facă niciun fel de muncă fizică, „lasă, fac eu, ei să învețe carte!”. A avut 4 nepoți. Ne-a iubit pe toți fără rest și noi pe ea la fel. Mie mi-a arătat asta cu vârf și îndesat, în fiecare zi a vieții mele. Sper să-i fi întors măcar o părticică înapoi. Îi datorez mai mult decât aș putea vreodată povesti. Ultima dată când am vorbit a fost la începutul săptămânii, într-o noapte după serviciu când am reușit să ajung la ea. Noi ne strângeam într-un fel anume mâna. „Să ne vedem cu bine, mamă!”. Știam amândoi că s-ar putea să nu ne mai vedem pe lumea asta. Îmi e îngrozitor de dor de ea. Dacă vă rugați, rugați-vă și pentru mamaia mea: Cornelia Voiculescu. Dacă mai aveți bunici sau vreo mamaie… știți voi mai bine ce aveți de făcut”, a încheiat Vlad Voiculescu.