Vladimir Tismăneanu susţine că a fost apropiat de Stelian Tănase, pe vremea când acesta era „un personaj care-i scotea din minţi pe fesenişti”. Treptat, cei doi s-au distanţat fără a se ajunge la o ruptură. „Mai ales după 2004, Stelian Tănase s-a distanţat de foştii colegi de valori şi idei. S-a schimbat în relaţiile sociale, a devenit tot mai interesat de imaginea să de mega-jurnalist de televiziune. L-am invitat să facă parte din Comisia Prezidenţială pentru analiză dictaturii comuniste, a acceptat, a scris părţi importante din capitolul despre revoluţia din decembrie 1989. Dar drumurile noastre s-au despărţit. El a devenit tot mai apropiat de zona Vântu şi de PNL, mai întâi sub Tăriceanu, apoi sub Crin Antonescu. A părăsit GDS, n-a mai colaborat la ’22’ „, relatează Tismăneanu.
Acesta arată că ruptura a devenit iremediabilă, după ce Tănase ar fi îngăduit calomnierea sa în emisiunile lui. „Am ajuns să nu mai pot dialoga cu el. Citeam textele sale şi mă cruceam. A permis rostirea unor imundiţii la adresa mea în propriile emisiuni. Apoi a făcut lucruri abominabile. Nu intru în detalii. A procedat la fel la adresa ICR-ului condus de H.R. Patapievici, Mircea Mihăieş şi Tania Radu, deşi aceştia au făcut tot ce ţinea de ei spre a-i promova cărţile”, scrie Tismăneanu.
Politologul afirmă că Stelian Tănase a devenit dintr-un intelectual critic în anii ’90 un susţinător al celor interesaţi de menţinerea „autoritarismului kleptocratic”. „În anii din urmă s-a introlat, din păcate, în ofensivele menite să şubrezească statul de drept şi să permită perpetuarea corupţiei şi a autoritarismului kleptocratic. A semnat, în iulie 2012, scrisoarea către UE în care se susţinea că în România nu avusese loc o tentativă de lovitură de stat. A ales minciună împotriva adevărului. În acest sens, din nefericire, putem spune că şi-a trădat misiunea de intelectual. Numirea sa ca preşedinte interimar al TVR de către USL este proba celor scrise mai sus”, a conchis Vladimir Tismăneanu.