În dosarul 39256/3/2014, Tribunalul Bucureşti apreciază că, potrivit art. 4.2 din contract, banca nu are nicio obligaţie să convertească în lei creditul acordat, ci are doar opțiunea de a efectua conversia, în cazul unei fluctuații de peste 10% a cursului valutar faţă de cel de la momentul acordării împrumutului. În plus, potrivit aceleiaşi clauze 4.2 din contract, o eventuală conversie se poate realiza doar la cursul CHF/RON practicat de bancă la data conversiei, și nu la cursul de la momentul acordării creditului, aşa cum au solicitat clienţii.
În acelaşi dosar, instanța s-a mai pronunțat și cu privire la susținerile clienţilor că prevederile art. 4.2 din contract ar avea caracter abuziv, motiv pentru care aceștia au solicitat instanței să modifice clauza și să oblige banca să convertească creditul la cursul istoric. Astfel, judecătorii au reținut în decizie că “în situaţia constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale, acestea nu vor mai produce efecte. Nicio prevedere legală nu permite însă instanţei modificarea unei clauze, în sensul dorit de una dintre părţi, în contra voinţei celeilalte, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiului libertăţii contractuale (…). Consumatorii au dreptul să fie protejați împotriva clauzelor abuzive însă în limitele trasate de lege, neavând dreptul ca, utilizând de forța instanței de judecată, să-și impună propria voință, în detrimentul celeilalte părți.”
În concluzie, instanţa constată că nici contractul şi nici legea nu conferă dreptul clienţilor să modifice clauza contractuală 4.2 în vederea obţinerii conversiei creditului din CHF în RON, la cursul existent la data încheierii contractului.
Cea de-a doua solicitare de conversie a creditului la cursul istoric a fost depusă la Judecătoria Galaţi, în dosarul 4807/233/2014. Şi în acest caz instanţa a apreciat tot ca nefondată solicitarea clientului de conversie a creditului din CHF în RON, la cursul de la data acordării împrumutului. Sentinţa de la Judecătoria Galaţi a fost dată pe data de 17 februarie, 2015, însă motivaţia nu a fost încă publicată. Menţionăm faptul că, în cazul dosarului de la Galaţi, contractul dintre client şi bancă nu includea clauzele 4.2, respectiv 4.3, de conversie a creditului din CHF în RON.
Ambele decizii menţionate mai sus pot fi atacate cu recurs.