Vulcanul Etna este în continuare activ, din luna ianuarie 2017 intrând într-o fază de erupţie în care a aruncat cenuşă şi lavă. Începând cu luna ianuarie a acestui an vulcanul nu a mai aruncat lavă ci doar cenuşă şi gaze, conform Programului Global de monitorizare a Vulcanismului al Institutului Smithsonian.
Vulcanologul John Murray, de la Open University din Marea Britanie şi colegii săi, au publicat un raport în ultimul număr al revistei Bulletin of Volcanology, în care avertizează asupra pericolului reprezentat de alunecarea muntelui Etna spre mare.
„Datele geologice indică faptul că astfel de fenomene de alunecare a munţilor vulcanici pot avea efecte devastatoare prin prăbuşirea unor versanţi întregi”, conform lui Murray. Astfel de prăbuşiri sunt rare, dar extrem de devastatoare.
Conform datărilor cu izotopi de carbon, muntele Etna este activ de mii de ani. Prima sa erupţie confirmată, informează Institutul Smithsonian, s-a produs în jurul anului 6000 î.Hr. Civilizaţiile antice au lăsat informaţii cu privire la erupţiile vulcanului Etna încă din anul 1500 î.Hr. În prezent Etna este în stare de erupţie, reprezentând o ameninţare pentru cei aproximativ 3 milioane de oameni care trăiesc pe o rază de 100 de kilometri în jurul său.
Între erupţiile majore, Etna creşte, conform vulcanologilor britanici. Acest proces este legat, în parte de efectul gravitaţiei care dislocă materiale pe pantele abrupte ale vulcanului dar şi din cauza extinderii camerei de magmă a vulcanului cu fiecare erupţie. Senzorii GPS instalaţi pe munte au indicat că această extindere nu este însă simetrică.
Murray şi echipa sa au înregistrat mişcările Etnei dintre erupţii, folosind datele adunate între 2001 şi 2012 de peste 100 de senzori GPS instalaţi pe pantele vulcanului. Numărul exact al senzorilor variază în timp pentru că aceştia sunt primele „victime” pe care le fac chiar şi cele mai mici erupţii, dar în timp, sunt înlocuiţi.
Aceşti senzori GPS au indicat faptul că întregul vulcan alunecă spre mare. Rata anuală a deplasării variază între 10 mm şi 17 mm, cu o medie de 14 mm. Patul de rocă pe care se află vulcanul Etna este compus din roci moi şi sedimente. Astfel, întregul munte alunecă pe acest pat de sedimente, fiind pentru prima oară când este observat un astfel de fenomen.
„Pentru moment aş spune că nu e niciun motiv de alarmă, dar trebuie să urmărim în continuare acest fenomen, în special pentru a detecta dacă se va produce o accelerare a sa”, a mai declarat vulcanologul britanic pentru BBC.
Un proces similar s-a petrecut cu vulcanul Socompa, din Chile, în urmă cu peste 7000 de ani. Vulcanul Colima din Mexic poartă, de asemenea, cicatricile unor uriaşe alunecări de teren pe versanţii săi, conform Institutului Smithsonian.