Reprezentanți ai Environmental Defense Fund, Clean Air Task Force și ai altor organizatii de mediu s-au asociat cu Chevron, Shell și alte companii energetice pentru a crea Centrul pentru Dezvoltare Durabilă a Șisturilor. Acest organism are rolul de a crea un standard pe care companiile să îl respecte atunci când doresc săînceapă extracția gazelor de șist.
Deși procesul de stabilire a normelor în baza cărora se pot începe lucrările este abia la început, acesta avansează într-un mod mult mai alert decât eforturile de reglementare a domeniului protecției mediului pe care le fac guvernele.
Conform standardelor stabilite de către Centrul pentru Dezvoltare Durabilă a Șisturilor de până acum, companiile care forează sunt obligate să reutilizeze cât mai mult lichid posibil și să nu elibereze ce a rămas în căile fluviale.
Cel ce realizează forarea ar trebui să întărească fântânile cu carcasă de ciment. Aceștia trebuie să prezinte toate substanțele chimice din fluidul de foraj pe care îl folosesc. Motoarele care pun în funcțiune instalațiile și transportămaterialele ar trebui să respecte standarde ridicate de emisii.
O regulă extrem de importantă ar obliga firmele să studieze mediul local înainte de foraj și apoi să îl monitorizeze strict, inclusiv apele subterane și de suprafață. Acest lucru ar descuraja asumarea de riscuri și furnizează date importante.
Cele mai importante dintre normele stabilite de cele două părți sunt regulile Centrului pentru prevenirea scurgerilor de metan în aer în timpul fracturării. Mai multe reglementări vor fi stabilite de Centrul pentru Dezvoltare, însă nu le poate impune companiilor să se conformeze acestora. Doar companiile care se oferă în mod voluntar să le respecte pot fi auditate de către Centru. Industria cu greu poate să spună acum că normele sunt nefavorabile. Primarul unui oraș sau al unei localități care vrea să accepte fracturarea hidraulică poate insista ca cei care vor efectua forarea să fie certificați.
Centrul oferă un model și pentru organizațiile de mediu. Acestea pot cere statelor în care va avea loc fracturarea să aibă norme bine stabilite, decât să insiste în mod nerealist ca gazele naturale să rămână în subteran.