Woody Allen, dezamăgit de filmele sale. Cu ce se compară cineastul

Filmul „To Rome with Love”, prima „escapadă” a cineastului în vârstă de 76 de ani în Cetatea Eternă, va fi lansat vineri în America de Nord, după ce a fost lansat în Italia, în luna aprilie.

Venit pentru a-şi promova filmul la Los Angeles – o destinaţie rară pentru acest newyorkez care nu şi-a ascuns niciodată dispreţul pentru California în general şi pentru mediul hollywoodian în special -, Woody Allen a vorbit despre filmele sale cu mult umor şi cu autoironia care îl caracterizează.

„Când faci un film, eşti ca un maestru bucătar care lucrează la un preparat culinar. După ce ţi-ai petrecut întreaga zi în bucătărie porţionând ingredientele şi preparând sosuri, nu mai ai chef să le mănânci. Este acelaşi lucru pe care îl simt eu după ce fac un film„, a spus Woody Allen.

„Lucrez la un film timp de un an. Scriu scenariul, lucrez cu actorii, fac montajul, adaug muzica, dar apoi nu mai absolut niciun chef să îl revăd. Nu am fost niciodată satisfăcut şi nu mi-a plăcut niciunul dintre filmele mele. L-am făcut pe primul în 1968 („Take the Money and Run”) şi nu l-am revăzut niciodată de atunci„, a adăugat el.

„Din acest motiv sunt recunoscător publicului care apreciază unele dintre ele, în ciuda propriei mele decepţii. Pentru mine, (rezultatul) este mereu foarte departe de capodopera pe care eram sigur la început că o voi realiza„, a dezvăluit cineastul american.

Vorbind despre uriaşa lui filmografie, Allen mărturiseşte că nu are niciun fel de afecţiune pentru „Annie Hall” (1977) sau „Hannah şi surorile ei” (1986).

„În «Annie Hall», relaţia dintre mine şi Diane Keaton nu era deloc ceea ce mă interesa. Era doar o mică parte dintr-un proiect mai mare. În final, a trebuit să reduc filmul la această relaţie”, povesteşte Allen.

Cât despre „Hannah şi surorile ei”, „a fost o enormă decepţie, pentru că a trebuit să fac compromisuri considerabile în raport cu intenţia mea iniţială, cu scopul de a asigura supravieţuirea filmului”.

Compromisuri, pe care cineastul american mărturiseşte că a trebuit să le facă şi pentru „To Rome with Love”, în special pentru „titlul lui îngrozitor”.

„Titlul meu original era «Bob Decameron», dar nimeni nu ştia ce este «Decameronul», nici măcar în Italia”, a explicat Woody Allen.

„Atunci, am optat pentru «Nero Fiddled» (primele cuvinte, în engleză, dintr-o expresie care îl descrie pe împăratul Nero cântând la liră în timp ce Roma arde), dar jumătate din ţările din lume spuneau: «Nu înţelegem ce vrea să spună asta, nu cunoaştem această expresie». Atunci, am optat pentru un titlu generic precum «To Rome with Love» pentru ca toată lumea să înţeleagă”, a mărturisit, puţin abătut, cineastul american.

Filmul prezintă poveştile paralele – şi adeseori sentimentale – ale mai multor cupluri de personaje, italiene şi americane, şi beneficiază de prezenţa actorilor Penelope Cruz, Jesse Eisenberg, Ellen Page şi Roberto Benigni.

Woody Allen, care nu a mai jucat într-un film al său de la „Scoop” din 2006, îşi face totodată revenirea pe marele ecran, în rolul tatălui unei tinere americance aflată pe punctul de a se căsători cu un italian.

„Atunci când scriu un scenariu, dacă există un rol pentru mine, îl accept. Dar, pe măsură ce îmbătrânesc, rolurile devin tot mai rare. Când eram mai tânăr, puteam avea rolul principal şi să joc în scene romantice alături de femei. Era amuzant şi îmi plăcea acest lucru. Dar acum că sunt bătrân, am fost redus la roluri de portar sau de unchi în vârstă, iar asta nu prea mă pasionează”, a spus Allen.

Woody Allen, născut la New York, este unul dintre cei mai importanţi regizori de film, scenarişti şi actori americani. Allen scrie scenariile, regizează şi joacă în majoritatea filmelor sale. Sursele sale de inspiraţie sunt literatura, sexualitatea, filosofia, psihologia, identitatea evreiască, cinematografia europeană şi oraşul New York, unde s-a născut şi a locuit dintotdeauna. De la „Take the Money and Run”, în 1969, Allen a realizat, în medie, un film pe an. Printre acestea s-au numărat filme devenite clasice precum „Annie Hall”, „Manhattan” şi „Zelig”, dar şi producţii mai puţin pretenţioase precum „Vicky Cristina Barcelona”.

Cineastul american a fost recompensat în luna februarie cu premiul Oscar la categoria cel mai bun scenariu original pentru filmul „Miezul nopţii în Paris/ Midnight in Paris”.