Yehor Olinik are doar 20 de ani, dar, în ciuda vârstei, soldatul ucrainean a luptat încă din primele zile de război. Tânărul vrea să lupte în continuare, după ce a fost rănit grav.
Povestea lui a fost prezentată înntr-un reportaj „Focus Europa”, un proiect Digi24 și Deutsche Welle. Mulți soldați tineri rămân cu sechele în urma războiului. Este și cazul lui Yehor, care deși și-a pierdut un picior, s-a întors la unitatea sa, gata să lupte din nou. Cu toate astea, emoțiile își spun cuvântul.
„Știți, sunt emoții puternice, simt din plin adrenalina. Ce vrea sufletul, asta primește. Mi-am direcționat furia ca să nu o folosesc pe frații mei. Am ieșit și am ripostat, apoi lucrurile s-au liniștit din nou și m-am relaxat”, a spus soldatul ucrianean, potrivit sursei citate.
Tânărul este soldat de carieră și s-a înrolat când avea 18 ani, inițial la artilerie, iar mai apoi a ajuns în prima linie.
„Pe 29 septembrie am recucerit pozițiile. Acestea au fost trofeele noastre – vizoare, ochelari de vedere pe timp de noapte, pistoale, toate dintr-o singură captură. Mai sunt și niște echipamente distruse. Emoțiile au fost la cote ridicate. Am capturat chiar și arme automate: atât de multe trofee… au lăsat totul în urmă”, a mai spus soldatul.
Yehor și echipa lui au reușit, la un moment dat, să cucerească o poziție a soldaților ruși, așa că au mers să verifice zona. Atunci a călcat pe o mină, moment în care s-a temut că ar putea fi capturat.
„Mi-am acordat imediat primul ajutor și apoi m-am așezat la pământ. Dar s-a instalat frica și aveam de gând să mă împușc, dar apoi mi-am adus aminte de părinții mei. Și m-am gândit că e doar un picior, că genunchiul este la locul lui și pot merge”, povestește el.
Cu toate astea, Yehor nu se simte invalid, chiar dacă uneori are dureri: „Vedeți, am avut un tatuaj aici, mi-au tăiat piciorul chiar deasupra lui. Am fost rănit de schije și la acest picior. Și trei fragmente au lovit osul aici, în aceste locuri”.
Chiar dacă medicii și familia s-au opus atunci când soldatul ucrainean a decis să revină pe front ca infantierist, Yehor și-a văzut în continuare de drum.
„Părinții mei – nu, de fapt rudele mele în general – de fapt nu – absolut toată lumea era împotrivă, inclusiv prietena mea. Dar le-am spus tuturor că mă duc. Am o datorie față de țara mea – să o apăr. Pentru că Ucraina are nevoie de mine. Când eram în vacanță, foștii mei prieteni nu făceau nimic altceva decât să stea acasă, să bea, nu făceau nimic”, a adăugat acesta.
Yehor nu ar fi singurul rănit care a revenit pe front, soldații având o dorință acerbă de răzbunare.
„Simt mai multă furie, o dorință de răzbunare. E important să ne întoarcem. Părerea mea este că după ce îți revii, trebuie să te întorci, să le arăți că poți face mai mult, că vei supraviețui tuturor, că vei reuși”, a spus soldatul ucrainean.