Zanni de la Survivor, tânărul zurliu și mereu cu zâmbetul pe buze, a avut o copilărie cum mulţi dintre noi nici nu şi-o pot imagina. Părinţii l-au abandonat de mic la casa de copii. Nu a învăţat să simtă iubirea de părinţi, nu a ştiut cum este să fii ocrotit, a învăţat, în schimb, să se descurce singur şi să-şi ascundă vulnerabilităţile.
Acesta a povestiti că, de fiecare dată când se simțea singur sau se confrunta cu un moment mai greu, se gândea la părinții lui. Simţea nevoia unui sprijin, însă sfârșea prin a se îmbărbăta singur.
”Mă gândeam la părinţii mei în orice moment al zilei în care dădeam de un moment mai greu sau de un moment emoționant! Mă gândeam că aș fi putut fi sprijinit de părinții mei, dar am trecut peste! Mă consolam singur! De sărbători eram plin de restricții! Nu aveam voie să merg prea departe, să stau prea mult cu prietenii! Femeia care a avut grijă de noi era strictă”, a povestit Zanni la Antena Stars
Zannidache a rememorat, cu tristeţe, unele dintre cele mai urâte momente petrecute la casa de copii. Unele dintre acestea, petrecute chiar de sărbători sau de ziua lui de naştere. Erau întâmplări care îl făceau să simtă şi mai profund lipsa părinţilor. Spre exemplu, atunci când făcea ceva greșit, cei de la orfelinat îl pedepseau, iar astfel de momente se întâmplau uneori chiar și de ziua lui de naștere! Avea momente în care simțea că nu mai poate, în care voia să izbucnească în plâns, însă, de fiecare dată îşi reprima durerea!
”Am fost într-un centru de copii care era foarte sponzoriat. Nu pot să spun că-mi lipsea ceva de sărbători, mai mult că eram restricționat. Ba chiar nu aveam voie la masă! Atât de departe se mergea cu restricțiile. Și de Crăciun și de ziua mea, când făceam o prostie, îi vedeam de la geam pe ceilalți cum mănâncă tortul de ziua mea! Mereu când mi-a venit să plâng am refuzat să plâng! Am refuzat să arăt că-mi pasă! Era un fel de a-mi masca durerea. Mă durea, dar…”, a povestit Zanni.