Ziua Internaţională a Fetelor, sărbătorită în premieră, joi, în toată lumea

La sfârşitul anului 2011, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a adoptat rezoluţia prin care a proclamat Ziua Internaţională a Fetelor pe 11 octombrie.

Potrivit organizaţiei internaţionale pentru drepturile copiilor Plan, care a derulat o campanie pentru proclamarea acestei zile, fetele reprezintă un grup supus unei duble discriminări – atât pe bază de vârstă, cât şi de sex, Ziua Internaţională a Fetelor urmând să promoveze drepturile acestora în următoarele decenii.

Tema aleasă pentru prima Zi Internaţională a Fetelor este combaterea căsătoriilor cu minore în ţările aflate în curs de dezvoltare, unde aproximativ una din trei fete este măritată înainte de a împlini 18 ani.

Totodată, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 14 la sută dintre fetele din ţările în curs de dezvoltare sunt măritate chiar înainte de a împlini 15 ani. Aceste căsătorii reprezintă un factor de risc pentru sănătatea acestor fete, care nasc prematur, şi, mai mult, perpetuează precaritatea educaţiei şi sărăcia.

Potrivit care.org, numărul minorelor măritate se ridică, în toată lumea, la 60 de milioane, dintre care 15 milioane au fost constrânse să se căsătorească la vârste cuprinse între 10 şi 14 ani. Zilnic, aproximativ 25.000 de fete sunt, practic, obligate să se mărite, fiind astfel expuse unui risc de două ori mai mare de a fi bătute de soţi şi unuia sporit de a contacta HIV şi alte boli, având totodată şanse mai mici de a termina şcoala.

Sarcina reprezintă cel mai mare risc în rândul acestei categorii, cauzând 50.000 de decese anual în rândul populaţiei feminine de 15 – 19 ani din ţările în curs de dezvoltare. Acestui risc sunt însă expuse şi cele din grupa de vârstă 10 – 14 ani.

Numărul fetelor căsătorite înainte de a împlini 15 ani este estimat să ajungă la 50 de milioane până în 2020 şi la 100 de milioane până în 2030, dacă va continua ritmul actual, potrivit Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA), citat de independent.co.uk.

„Este vorba despre aranjarea unor căsătorii cu copii care nici măcar nu înţeleg ce înseamnă să fii căsătorit sau să fii adult. Fetelor li se fură copilăria. Fac copii înainte să fie pregătite şi avem de-a face cu sărăcie în rândul mai multor generaţii. Trebuie să oprim acest cerc vicios”, a declarat Babatunde Osotimehin, directorul executiv al UNFPA, citat de cotidianul britanic.

La rândul ei, Marie Staunton, director executiv al filialei britanice Plan, a spus despre aceste fete că sunt „cele mai uitate” dintre cele ale căror probleme nu sunt vizibile.

The Independent a reunit şi o serie de mărturii ale unor fete din ţări ca Bangladesh, India sau Sierra Leone, căsătorite la vârste fragede.

Bangladesh are una dintre cele mai ridicate rate de căsătorii infantile, o treime dintre fete fiind măritate înainte să împlinească 15 ani. În India, căsătoriile infantile au o pondere de 47%, iar în Sierra Leone, de 48%. În Iran, în 2010, au fost măritate 700 de fete care aveau sub 10 ani, numărul acestora crescând cu mai mult de o treime pe an.

În Europa, ţările cu cele mai ridicate ponderi ale minorelor măritate sunt Georgia (17%) şi Turcia (14%).

Nargis din Bangladesh s-a căsătorit la 12 ani şi nu a mai putut merge la şcoală, mutându-se la familia soţului ei, în vârstă de 15 ani, şi ocupându-se de treburile casnice. Doi ani mai târziu, a devenit mamă, însă copilul a murit la două săptămâni de la naştere.

„Am fost anunţată dintr-o dată de părinţi că mă mărit. Am plâns, dar tot am fost forţată să mă mărit. (…) După nuntă, mă simţeam chinuită mental. Nu spuneam nimic, dar sănătatea mi s-a şubrezit. Am dat naştere unui băiat când aveam 14 ani, dar a murit. Acum, am un copil de un an şi opt luni. Înainte să mă mărit, aveam cinci prietene apropiate. Două dintre ele sunt încă la şcoală, dar celelalte trei s-au măritat şi nu mă mai văd cu ele. Când eram la şcoală cu prietenele mele, eram foarte fericită, îmi doresc foarte mult să mă întorc”, a spus Nargis.

Heena, o fată de 16 ani dintr-o familie de fermieri din Nepal, a fost forţată să se căsătorească, anul trecut, cu un bărbat cu 10 ani mai mare decât ea, iar acum urmează să nască. Fata povesteşte că, atunci când a aflat că trebuia să se mărite, a plâns timp de un an. „Sunt foarte speriată pentru viitorul meu. Nu am cum să-mi câştig traiul şi o să cresc un copil în sărăcia asta. Nu este niciun spital în apropiere. Sunt îngrijorată privind siguranţa naşterii, dar nu am de ales”, spune ea, menţionând că trăieşte într-o casă de lut înconjurată de porţiuni mici de pământ cultivabil şi se trezeşte dis-de- dimineaţă şi se ocupă de curăţenie, de pregătit mâncarea şi de adus apa.

Nitu, din India, avea 10 ani când a fost dusă, alături de surorile ei, de 12 şi respectiv 15 ani, la o ceremonie. Toate au primit haine noi şi bijuterii, ceea ce le-a bucurat, şi au fost puse să meargă în jurul unui foc, ceea ce li s-a părut un joc. Abia la final şi-au dat seama ce se întâmplase, însă a trebuit să îşi urmeze soţii la casele acestora. Tatăl lor era foarte bolnav şi a dorit să le vadă măritate, temându-se că va muri şi nu va avea cine să aibă grijă de ele. În prezent Nitu, care are 17 ani, s-a întors la părinţii ei, mama sa fiind cea suferindă. Este prea traumatizată pentru a povesti despre abuzurile suferite timp de şapte ani cu un soţ beţiv, dar spune că nu va avea niciodată un copil cu acesta.

„Tatăl meu este furios din cauza felului în care m-a tratat soţul. Spune că nu mi se va permite să mă întorc la el decât dacă îşi schimbă comportamentul, dar se poartă negocieri. Există multă presiune din partea comunităţii. Tatăl meu vrea să mă recăsătoresc, dar refuz să o fac. Sper să îmi pot întreţine familia din brodat şi croitorie. Dacă aş fi avut şansa să merg la şcoală, mi-ar fi plăcut să fiu profesoară”, spune Nitu.

Esme, din Sierra Leone, a trebuit să se mărite la 13 ani, cu un bărbat de 25 de ani, fiind orfană. Soţul ei a bătut-o şi a folosit-o pentru sex, iar când fata s-a înscris la o şcoală de meserii, şi-a părăsit soţia şi fetiţa lor de trei ani. Având în prezent 17 ani, Esme spune că nu se va recăsători niciodată.

„Soţul meu mă pedepsea punându-mă să mă uit cum făcea sex cu alte femei. Eram ca o sclavă – făceam curat, de mâncare şi nu mergeam la şcoală. După ce am rămas însărcinată, soţul meu nu m-a mai vrut şi nu a vrut nici copilul. A trebuit să asigur existenţa amândurora. Am auzit de Forumul femeilor africane educatoare, care ajută fete în situaţia mea. Dar, o dată ce m-am înscris, soţul meu m-a părăsit. Am început să mă înfometez, voiam să mor. Acum vând alune, ca să câştig bani. Ţin la copilul meu şi la femeia care m-a crescut”, spune Esme.

Fetelor intervievate li s-au dat alte nume, pentru a le fi protejată identitatea.