Ziua internaţională pentru protecţia stratului de ozon

În 1994, cea de-a 49-a sesiune a Adunării Generale ONU, prin rezoluția nr. 49/114, a proclamat ziua de 16 septembrie drept Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon, marcând astfel semnarea în 1987 a Protocolului de la Montreal privind interzicerea substanțelor care diminuează stratul de ozon, se arată pe site-ul oficial al ONU. În acest context, toate statele lumii au fost invitate să marcheze această zi prin diverse acțiuni în concordanță cu obiectivul principal al Protocolului și a Amendamentelor sale.

Protocolul de la Montreal a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989. Acesta a inclus o dispoziție de ajustare unică, care a permis părților să răspundă rapid la noile informații științifice și să accelereze reducerile necesare privind substanțele chimice care fac obiectul protocolului. Aceste ajustări s-au aplicat în mod automat tuturor țărilor care au ratificat protocolul. De la adoptarea sa inițială, Protocolul de la Montreal a fost amendat de patru ori: 1990 (Londra), 1992 (Copenhaga), 1997 (Montreal) și 1999 (Beijing), potrivit ozone.unep.org. Dacă, în 1987, nu erau decât 24 de țări semnatare ale Protocolului, astăzi numărul lor se ridică la 198. Efortul global pentru refacerea stratului de ozon este remarcabil. Până în 2010, au fost scoase din producție și uz 98% de substanțe cu potențial mare de distrugere a ozonului, fiind elaborate alternative în acest sens.

Tema pentru 2016 a Zilei internaționale pentru protecția stratului de ozon este: ”Stratul de ozon și clima: refăcute de o lume unită” și recunoaște eforturile colective ale părților Convenției de la Viena și Protocolului de la Montreal în vederea refacerii stratului de ozon pe parcursul ultimelor trei decenii și angajamentul global pentru combaterea schimbărilor climatice.

În 1974, savanții americani M. Molina și S. Rowland au făcut primele observații cu privire la rezultatele reacției clorofluorocarburilor cu ozonul. În 1985, cercetătorii de la British Antarctic Survey au descoperit o gaură în stratul de ozon deasupra Antarcticii. A fost momentul care a atras îngrijorarea mondială privind deprecierea stratului de ozon. Principiile colaborării internaționale privind protecția stratului de ozon au fost elaborate în cadrul Convenției de la Viena din 1985, care a intrat în vigoare la 2 septembrie 1988. Un număr de 21 de articole ale Convenției obligă părțile semnatare să protejeze, în primul rând, sănătatea umană și mediul înconjurător de efectele epuizării stratului de ozon.

Alte articole

O nouă taxă pentru proprietarii de maşini. Cine sunt românii care ar putea fi nevoiţi să scoată bani în plus din buzunar

Andrei Caramitru dă vina pe Asia pentru creșterea poluării. ”ONG-urile care zbiară au cu totul altă agendă”

În urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că o subțiere a stratului de ozon are loc în mod accentuat, iarna și primăvara, când ”norii polari stratosferici” favorizează descompunerea substanțelor clorurate și eliberarea clorului.

Ozonul este un gaz ușor albăstrui, cu miros înțepător, alcătuit din molecule triatomice de oxigen, potrivit apmmm.anpm.ro. Cca. 90% din ozon se află în stratosferă și este cunoscut ca ”ozon bun”, iar restul de cca. 10% se află în troposferă și este denumit ”ozon rău”. Ozonul stratosferic reprezintă învelișul protector al Pământului și este situat la o altitudine între 15 și 40 km. Rolul său este de a reține radiațiile ultraviolete biologic nocive din lumina solară. Ozonul troposferic, situat la altitudini mai joase (12 km), este nociv pentru sănătatea umană și vegetație. Stratul de ozon suferă, în mod natural, o permanentă formare și disociere a moleculelor de ozon prin reacțiile care au loc între compușii naturali conținând azot (eliberați de sol și de apa oceanelor), hidrogen (rezultat din vaporii de apă) și clor (eliberat de oceane). Aceste reacții nu distrug echilibrul stratului de ozon stratosferic. Dezechilibrul este creat de apariția în stratosferă a substanțelor sintetice din clasele cloroflorocarburilor (CFC), hidroclorofluorocarburilor (HCFC), halonilor și a altor substanțe organice cu conținut de halogeni.

România a făcut demersuri comune cu celelalte state în vederea luării măsurilor referitoare la acest fenomen, se menționează pe site-ul amintit mai sus. Astfel prin Legea nr. 84 din 3 decembrie 1993, România a aderat la Convenția privind protecția stratului de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985, și la Protocolul privind substanțele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal, la 16 septembrie 1987, și a acceptat Amendamentul la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon, adoptat la cea de-a doua reuniune a părților, de la Londra din 27-29 iunie 1990. De asemenea, România a acceptat Amendamentul de la Copenhaga din 1992 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 9/2001, Amendamentul de la Montreal din 1997 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 150/200, precum și Amendamentul la Protocolul de la Montreal de la Beijing din 3 decembrie 1999 aprobat prin Legea nr. 281 din 5 octombrie 2005.