Concluziile unui nou studiu extind această zonă de aur dincolo de limitele fixate de alte studii. Astfel, dacă celelalte studii indicau că această zonă începe de la 0,99 UA (unităţi astronomice – 1 UA reprezintă distanţa medie de la Pământ la Soare, adică aproximativ 150 de milioane de kilometri). Noul studiu împinge această graniţă mai aproape de stea, până la 0,95 UA (aproximativ 142 milioane de kilometri).
Studiul, publicat în ultimul număr al revistei Nature, coordonat de Jeremy Leconte, de la Institutul canadian pentru Astrofizică Teoretică de la Universitatea din Toronto, porneşte de la un nou model de analiză computerizată şi ajunge la concluzia că efectul de seră scăpat de sub control (ceea ce se întâmplă pe planeta Venus) nu reprezintă o ameninţare decât dacă planeta se află la mai puţin de 0,95 UA faţă de steaua în jurul căreia gravitează.
Noua limită de apropiere a unei planete faţă de steaua în jurul căreia gravitează poate fi extrem de importantă pentru viitorul vieţii pe Pământ, conform lui Jeremy Leconte.
În cele din urmă Soarele va deveni mai strălucitor, încălzind mai mult Pământul şi generând un efect de seră accelerat — un fenomen care duce în cele din urmă la fierberea şi evaporarea apei oceanelor unei planete. Acest pericol este însă mult mai îndepărtat conform rezultatelor noului studiu.
„De exemplu, dacă limita este de 0,99 UA, Pământul va începe să-şi piardă oceanele peste aproximativ 150 de milioane de ani. Acum, cu noua noastră estimare, acest fenomen se va produce peste aproximativ 1 miliard de ani”, a explicat Leconte pentru SPACE.com.
„Din perspectiva Pământului este o mare diferenţă şi asta pentru că se consideră că Pământul se află foarte aproape de limita interioară a acestei zone locuibile din jurul Soarelui. Acum înţelegem că de fapt nu suntem chiar atât de aproape. Încă suntem foarte aproape de Soare dar nu atât de aproape încât să începem să avem probleme peste 150 de milioane de ani”, a mai explicat Leconte.