În România, de multe ori educația se face cu pumnul, scrie click.ro. Se întâmplă de multe ori în școli, se întâmplă de multe ori și în sport. Nu este un lucru normal și trebuie eradicat cât mai rapid, dar probabil că fiecare dintre noi am auzit sau am cunoscut cel puțin un caz în care un junior, indiferent de sport, a primit o corecție din partea antrenorilor. Nu contează că e gimnastică, fotbal, volei, baschet, atletism sau ce sport doriți dumneavoastră. Chiar dacă astfel de metode nu trebuie generalizate, căci majoritatea antrenorilor de copii și juniori – căci acolo se întâmplă cele mai multe abuzuri – sunt adevărați profesioniști, de multe ori mai apropiați de copii decât chiar părinții, e imposibil ca întreaga lume a sportului să fie curată. Și în sport se aplică vorba cu „Nu există pădure fără uscături”. Iată câteva din noianul de exemple despre violențele din spatele ușilor închise care au apărut și cu siguranță vor mai ieși la iveală în viitor.
Chiar dacă este sportul care ne-a adus cele mai multe medalii în competițiile mondiale sau olimpice, gimnastica este și sportul unde corecțiile fizice apar cel mai des. Poate și din cauza stresului – nervii antrenorii sunt întinși la maximum, căci o ratare a sportivelor poate echivala cu o accidentare gravă – gimnastele au fost printre cele mai bătute sportive din România.
Drumul spre perfecțiune cu ajutorul bătăilor a fost deschis de celebrul antrenor Bela Karoly. Conform declarațiilor fostelor sale sportive, acesta aplica foarte des corecții fizice elevelor sale, indiferent că acestea erau sau nu multiple campioane mondiale sau olimpice.
Citeşte şi Simona Gherghe, bătută crunt: „Nu am spus nimic de FRICĂ”
Dosarele Securității şi bătăile de la gimnastică!
Într-un material publicat în revista Historia iese la iveală un adevăr dureros, consemnat, cu subiect și predicat, chiar în dosarele Securității din anii ’80! „Cuvintele injurioase, corecţiile fizice, privaţiunile alimentare şi medicaţia inadecvată au fost invocate periodic în rapoartele Securităţii, dar şi în declaraţiile publice ale unor sportive”, se scrie în excelentul reportaj din Historia. Este citat în revistă și cazul Emiliei Eberle, dublă medaliată cu argint la Olimpiada de la Moscova, în 1980, care, într-un interviu acordat ziarului „Cotidianul”, a făcut mai multe dezvăluiri referitoare la cariera sportivă, inclusiv natura relaţiilor cu cei doi antrenori: „Oamenii trebuie să ştie ce se ascunde în spatele zâmbetului afişat de Béla Károly. Nu voi uita niciodată bătăile pe care le-am încasat ca gimnastă… Noi am făcut gimnastică de frică, nu de plăcere. Sigur, nu contest valoarea lui Béla Károly ca antrenor. Totuşi, eu cred că şi fără bătăile pe care a trebuit să le îndurăm am fi ajuns la acele rezultate”, spunea atunci Emilia Eberle. Apoi, în presa americană, fosta gimnastă a declarat că încă mai are coșmaruri când se gândește la acea perioadă: „Uneori ne bătea până ne dădea sângele din nas. Este îngrozitor. Și acum mă trezesc transpirată, cu perna udă de lacrimi, tremur toată, așa mă trezeam mereu înainte”, declara Emilia Eberle în presa americană în 2008.
Rodica Dunca, vicecampioană olimpică în 1980, la Moscova, își reaminește: „În anumite zile, eram loviți așa de rău încât începea să ne iasă sânge din nas. Ai fi putut zice că era o tabără de concentrare. Sau o închisoare”, a rememorat, în 2002, pentru ProSport Magazin, Dunca.
Ma multe amănunte aici.